Poate ati auzit de experimentele lui
Masaro Emoto (eu obisnuiam sa-i spun mai scurt,
Mamoto), care a demonstrat ca apa are memorie si ca reactioneaza la sugestiile pozitive sau negative formand cristale de geata cu forme regulate sau neregulate. Experimentul este reproductibil iar datele obtinute fiind semnificative statistic, confirma ipoteza ca apa are memorie. Desigur ca s-au gasit cativa visatori (unii chiar fizicieni de renume, deci nu tocmai
visatori, aducand ca argument
teoria biostructurala a apei) care sa spuna ca
ceva care are memorie si care are o dimensiune atat de mare precum oceanul planetar, ar putea foarte bine sa fie si.. CONSTIENTA. Tot ce este posibil, avand in vedere puterea de calcul enorma estimata a unei asemenea masinarii. Sau
fiinte, daca e sa ne luam dupa teoria ca apa ar putea fi prima fiinta anorganica descoperita, tocmai pentru ca
Apa poate forma structuri dinamice numite clustere sau ciorchini, avand astfel mai multe conexiuni decat cele dintre neuronii creierului uman. Tocmai aceasta capacitate de organizare a apei, explica partial caracterul
memoriei ei, avand deasemenea implicatii si intr-o serie de fenomenene aflate inca la limita stiintei, cum este
fuziunea la rece ca sursa de energie despre care se presupune ca ar fi folosita la nivel celular de plantele care desi plapande, izbutesc sa penetreze staturi impresionante de asfalt sau beton armat (pistele de aterizare au de obicei infrastructura din beton de 90, armat cu plasa sudata si apoi asfalt cu duritate mare).
Comentarii
Trimiteți un comentariu