Dinamica Realitatilor

postat pe montalk.net »17 iunie 05

Versiunea 0.2:: 30 iunie 2005:: montalk@montalk.net:: Download-EN.pdf

[Principiile Dinamicii Realitatii/Taramurilor au fost inspirate de Cassiopeni, corelat cu Nexus Seven, rafinat prin numeroase discuţii cu prietenii, şi confirmat de experienţă.]

Introducere

O veche axioma ermetica spune că totul este gand, totul vibrează.  Deoarece fiecare lucru viu este conştient in mod unic, fiecare lucru viu poartă o semnătură vibratorie unică .  Sufletul emite un spectru bogat de vibratii, care prin principiul rezonanţei atrage un spectru de experienţe corespunzătoare.  Sufletele care au o frecvenţă asemanatoare traiesc acceasi realitate/taram al experienţei lor şi au tendinţa de a se intersecta în viaţă.

Acesta este studiul dinamicii tărâmurilor/realitatilor, despre cum ne influenţeaza vibratiile experienţa şi modul în care experienţa influenţează vibraţiile. Simplitatea corespondenţei între vibraţiile sufletului şi experienţa personală trădează uluitor natura implicaţiilor sale.  De exemplu, dinamica realitatilor explică modul în care experienţele noastre de zi cu zi sunt efectele finale ale proceselor hyperdimensionale, de ce oamenii cu mentalităţi de victima sau de pradator se atrag reciproc, cum disonanţa între indivizi atrage sincronistic si declanşează confruntarea lor, cum învăţarea unei lecţii înainte de vreme ii previne manifestarea ca experienţă, de ce o inimă curată protejează pe cineva de pericol şi cum separarea cailor personale şi Trecerea care va urma sunt diferite grade ale unuia si aceluiaşi fenomen.

Vibraţie

Când vorbim de vibraţii, e vorba într-adevăr de unde cu amplitudine, frecventa si faza.  Amplitudinea este puterea, frecvenţa e rapiditatea de fluctuaţie şi faza e alinierea sau pozitia pe unda.  Pentru ca o unda să existe şi sa se propage trebuie să existe o sursă şi mediu, pentru a genera vibraţii şi respectiv pentru a le conduce mai departe. . De exemplu, o coarda de chitară iniţiază un şir de vibratii care calatoresc prin aer sub forma de vârfuri şi jgheaburi alternative de presiune a aerului.

Vibraţiile sufletului sunt la fel de tangibile ca undele de sunet, deşi natura lor şi mediul de propagare sunt mai exotice.  Ele folosesc acelaşi mediu prin care undele radio şi lumina călătoresc, dar sunt realizate din unde de potenţial, mai degrabă decât din unde electromagnetice.  Deci câmpul vibratoriu al sufletului (numit si aură)  este format din câmpuri şi unde mult mai subtile decât câmpurile electrice sau magnetice, motiv pentru care instrumentele convenţionale nu pot detecta aura. Cu toate acestea, acest camp este plin de modele energetice şi informaţii - tocmai materialul care ne poarta gândurile şi emoţiile.

Dinamica Realitatii este în esenţă despre fizica cuantica, sau cel puţin despre cum principiile cuantice permit constiintei să interfereze cu realitatea fizică.  Fizica cuantica calculeaza variantele viitorului probabil, iar constiinta selectează pe cea pe care să o materializeze in experienţă.  Dar în timp ce ştiinţa convenţională spune că efectele cuantice sunt limitate la scară subatomică, aici trebuie sa recunoaştem că probabil fenomenele cuantice sunt la fel de active în lumea macroscopică şi conduc de fapt, progresia experienţelor din realitatea noastră.

Deoarece procesele cuantice determina nu numai ceea ce percepem noi, ci şi prin ceea ce percepem,  în mare măsură nu suntem conştienţi de influenţa lor. Situaţia este similară cu cea in care 2 inotatori plutind în jos pe un râu cu viteză egală, fiecare înotător e relativ staţionar la altul, uitandu-se unul la celalalt ar putea deduce ca stau pur si simplu în apă, mişcarea lor în apă fiind evidentă numai daca s-ar uita în jos şi ar observa mici turbulenţe turbionare in jurul trupurilor lor (relativitatea extinsa) sau daca s-ar uita spre mal (relativitatea restransa).  Stiinţa convenţională se uita numai în jos şi nu reuşeşte să înţeleagă că un curent cuantic masiv este ceea ce ne poarta prin timp.  Dar cum anume intervine constiinta in manifestarea experienţei?

Holograma Fractalica

In fiecare moment universul nostru dar este doar o felie dintr-o reţea complexă de posibilităţi infinite care este neschimbătaore şi eterna. Din punct de vedere tehnic acest Multiverse poate fi considerat "vectorul de stare" sau "funcţia de undă" a realităţii.  Este o holograma fractalica care se perpetueaza permanent în viitor. Fractalul în sine nu se schimbă, doar mintea noastră e cea care se mişcă prin el şi ca urmare generează pentru sine iluzia de spatiu si timp.  Pentru a înţelege acest proces, trebuie să înţelegem cum functioneaza hologramele.

Hologramele codifica informaţii prin înregistrarea modelului de interferenta între două unde de aceeasi frecvenţă, o unda uniformă fiind în coerenţa (nealterata) iar cealaltă avand faza modificata de informaţiile care urmeaza să fie codificate holografic.

Modul tradiţional in care se poate face o hologramă e după cum urmează: un fascicul laser este împărţit în două, o jumătate proiectandu-se direct pe filmul fotografic, iar cealalta jumatate cade intai pe un obiect abia apoi fiind proiectata pe film.  Astfel, pe film este inregistrat un model de interferenta între aceste două raze, codificand topografia obiectului.  După ce filmul este developat, acelaşi laser va fi modulat in faza si intensitate de catre holograma şi va reproduce astfel informaţiile codate, proiectând o replică vizuală a obiectului.  Natura imaginii proiectate de o hologramă depinde de unghiul, intensitatea, şi frecvenţa (culoarea) laserului.

Frecvenţa determină ce informaţii pot fi accesate.  În cazul în care holograma este înregistrată cu un laser roşu, un laser verde nu va putea reda imaginea.  Mai multe imagini pot fi codificate într-o hologramă, fiecare putand fi citita de un laser de culoare corespunzătoare.

Unghiul de iluminare şi regiunea vor determina care anume informaţie din cele disponibile va fi selectată pentru proiecţie. În cazul filmului holografic, imaginea proiectata se roteşte cu o rotaţie în unghiul de incidenţă al laserului, sau se modifică intr-o altă imagine în cazul în care laserul ilumineaza pe o anumita parte a filmului, pe care a fost înregistrat un alt obiect diferit.  Unghiul şi poziţia sunt amandoua tipuri de faze, deci este faza e cea care selectează dintr-un interval dat ce imagine va fi redata.

În sfârşit, intensitatea de iluminare (amplitudiniea undei) determină gradul de fidelitate al imaginii proiectate.  Cu cat este mai mare amplitudinea, cu atât mai exacte şi complete sunt informaţiile decodificate.

Procesul holografic are paralele metafizice. Mintea Creatorului corespunde sursei laser, arhetipurile corespund obiectelor înregistrate, iar matricea existenţei corespunde filmului fotografic.  Rezultă de aici că noi, ca unităţi individuale ale constiintei suntem laserul.  Culoarea laserului este frecvenţa data de emoţiile noastre, faza este aleasa de modelele noastre de gândire, iar amplitudinea e data de nivelul nostru de intenţie.

Aşa cum culoarea laserului determină gama de informaţii holografice accesibile, tot astfel natura noastră emoţională  determina gama accesibilă de experienţeă arhetipale.  Din aceasta gama, gândurile noastre determina un anume unghi de fază care determina materializarea unui anume arhetip experimentat.  Iar puterea noastra de intenţie determină cât de precis şi viu/energic se va manifesta.

Aceasta nu este o metaforă, universul este într-adevăr holografic.  Dar este de asemenea si fractalic asa cum am menţionat. Un fractal este infinit de complex şi tocmai de aceea permite observarea practic nelimitată atat in detaliu cat si in perspectiva. Fiecare nivel de observare este un subset al tuturor observatiilor la nivelurile subiacente/supraiacente. În starea noastra actuala, observam fractalul din perspectiva, crescand, şi percepem această mişcare ca progres în viitor. Şi bineînţeles, viitorul este un subset al tuturor variantelor anterioare probabile ale viitorului deşi timpul este in fapt o iluzie, deoarece toate nivelurile fractalice exista simultan, erau si vor fi fiind concomitent in orice moment al timpului, chiar daca numai o faza poate fi observata momentan. Încă o dată, acest fractal este holografic, iluminam porţiuni din el în conformitate cu natura noastră emoţională, gândurile şi intenţiile. [asta e teoria multiversurilor corelata cu quantum entanglement din fizica cuantica - n.tr]

Tărâmuri/Realităţi

Dar natura noastră emoţională este complexă şi frecvenţele care o alcatuiesc sunt numeroase.  Prin urmare, constiinta noastra vibrează cu un spectru de frecvenţe şi prin urmare accesează din holograma un spectru de arhetipuri experientiale. Fiecare persoană are un spectru unic vibrator, deşi persoane diferite pot avea in comun anumite frecvente.  Acest spectru identifică nu numai compoziţia sufletului nostru, dar şi calea unică de învăţare a fiecaruia în viaţă.  Temperamentul nostru reflectă natura sufletului nostru şi determină domeniul experienţelor noastre.

Realitatile sunt lumile personale pe care le locuim, sfera noastră de influenţă, gama de percepţie şi regiunea de activitate.  Acestea sunt zone specifice ale hologramei pe care le iluminam în conformitate cu spectrul nostru vibrator, cu fiita si esenţa noastră.

Fiecare individ proiecteaza şi ocupă o realitate unica, dar nu neapărat independenta; unele frecvenţe sunt mai mult sau mai puţin comune şi corespund realităţilor consensuale şi experienţelor comune. Prin urmare tărâmurile/realitatile se pot intersecta, suprapune, sau să fie subseturi ale  altor realitati.

Realitatile ca Teme de Experienta

Locuitorii a două realitati intersectate vor avea inevitabil căi şi invataminte comune.  Aceste inavataminte sunt de natură arhetipală, fiind determinate de acea parte a hologramei pe care ambele taramuri o acceseaza.

Când o realitate este un subset al alteia, cei care ocupă domeniul superior vor înţelege pe deplin şi vor percepe pe cei al caror realitate e mai limitată dar nu si invers.  Diferenţa poate fi mica, între profesor şi student sau intre adult şi copil, sau mai mare mare, între om şi animal, sau chiar si mai mare, de exemplu intre o fiinta hyperdimensională şi om. Diferenţele mici se reflecta in diferenţele de nivel de înţelegere, în timp ce diferenţele mari între tărâmuri dau naştere la diferenţe de percepţie. Aceasta înseamnă pur şi simplu ca unul are un spectru vibrator care il include şi il depăşeşte pe al celuilalt.

Uneori două tărâmuri sunt independente, avand in comun doar putine, dar dintre frecvenţele fundamentale.  De exemplu, doi oameni pot avea in comun cele mai joase frecvenţe ceea ce ii laseaza pe acelasi plan fizic, dar diferenţa în calea lor in viaţă vor face ca fiecare sa fie doar un personaj nesemnificativ în viaţa celuilalt. Caile lor se pot încrucişa, dar numai într-un mod superficial. Şi dacă ei sunt forţaţi să interacţioneze sau sa comunice, aproape sigur va fi o neînţelegere reciprocă şi lipsa de interes în cel mai bun caz sau aversiune si confruntare în cel mai rău caz. Atunci când diferenţa dintre taramuri este extremă, fiinţele de pe fiecare tărâm nu se pot percepe reciproc nici macar fizic.

Tărâmurile sunt oarecum precum scenariile intr-un film, fiecare persoană fiind protagonistul scenariului său, dar toate scenariile in care alţii sunt personajele principale, ii includ pe ceilalti ca personaje secundare sau de fundal.  Cu cat este mai mare congruenţa între două realitati, cu atât mai important e rolul jucat de fiecare personaj în scenariul celuilalt. Importanţa unui personaj nu este determinată de cât de des interacţionam cu el, ci cat de mult vom face acest lucru în mod semnificativ.  Putem sa ne intalnim in viata chiar în fiecare zi cu un vecin sau un coleg care lasa nu mai mult de o amprenta  estompata in sufletele noastre. Alţii putem sa-i întâlnim o singură dată în viaţă si sa fie o experienţă atât de semnificativa încât ne marchează pe viaţă.

Fractalul Hologramă

At each moment in time our universe is but one slice of a complex web of infinite possibilities that is unchanging and eternal. La fiecare moment în timp universul nostru, dar este o felie de o reţea complexă de posibilităţi infinite, care este neschimbător şi etern. Technically this multiverse may be termed the “state vector” or “wave function” of reality. Multiverse punct de vedere tehnic acest lucru poate fi denumit "vector de stat" sau "funcţia de undă" a realităţii. It is a fractal hologram that zooms forever into the future. Este o holograma care fractal zoom pentru totdeauna în viitor. The fractal itself does not change, it is only our mind that moves through and thereby generates for itself the illusion of space and time. Fractalul în sine nu se schimbă, aceasta este doar mintea noastră care se mişcă prin şi, prin urmare, generează pentru sine iluzia de spatiu si timp. To understand this process, one must understand how holograms work. Pentru a înţelege acest proces, trebuie să înţelegem cum holograme de muncă.

Holograms encode information by recording the interference pattern between two waves of common frequency, one wave being uniform in consistency and the other having its phase altered by the information to be encoded. Holograme codifica informaţii prin înregistrarea model de interferenta între două valuri de frecvenţă comune, o uniformă val fiind în coerenţa şi cealaltă cu faza sa modificat de informaţii să fie codificat.

The traditional way of making a hologram goes as follows: a laser beam is split in two, one half shining onto photographic film and the other bouncing off an object before shining onto the film. Modul tradiţional de a face o hologramă merge, după cum urmează: un fascicul laser este împărţit în două, o jumătate strălucind pe film fotografic, precum şi alte cade pe un obiect în faţa strălucind pe film. What is recorded on the film is an interference pattern between these two beams, encoding the topography of the object. Ce este înregistrat pe film este un model de interferenta între aceste două grinzi, codificare topografia a obiectului. After the film is developed, the same laser illuminating it will be modulated in phase and intensity by the pattern and will reproduce the encoded information, projecting from it a visual replica of the object. După ce filmul este dezvoltat, acelaşi laser luminoase va fi modulate in faza si intensitate de model şi va reproduce informaţii codate, proiectând de la ea o replică vizuală a obiectului. The nature of the image projected forth from a hologram depends on the angle, intensity, and frequency (color) of the laser. Natura a imaginii proiectate mai departe de o hologramă depinde de unghiul, intensitatea, şi frecvenţa (culoare) de laser.

Frequency determines what information may be accessed. Frecvenţa determină ce informaţii pot fi accesate. If the hologram is recorded with a red laser, a green laser will fail to elicit an image. În cazul în care holograma este înregistrată cu un laser roşu, un laser verde va eşua pentru a obţine o imagine. Multiple images can be encoded into a hologram, each called forth by a corresponding laser color. mai multe imagini pot fi codificate într-o hologramă, fiecare numit mai departe de un laser color corespunzătoare.

The angle and region of illumination decides what particular information from the range available is selected for projection. Unghiul de iluminare şi regiunea decide ce informaţii special din gama disponibile este selectată pentru proiecţie. In the case of holographic film, the projected image rotates with a rotation in the laser's angle of incidence, or changes to a different image if the laser shines upon a part of the film upon which was recorded a different object. În cazul de film holografic, imaginea proiectata se roteşte cu o rotaţie în unghi laser de incidenţă, sau modificări la o altă imagine în cazul în care straluceste cu laser pe o parte a filmului pe care a fost înregistrat un obiect diferit. Angle and position are both types of phases, so it is phase that selects from a given range what image to bring forth. Unghiul şi poziţia sunt ambele tipuri de faze, deci este faza care selectează dintr-un interval dat ceea ce imagine pentru a aduce mai departe.

Lastly, intensity of illumination (amplitude of the wave) determines the degree of fidelity in the projected image. În sfârşit, intensitatea de iluminare (amplitudinii undei) determină gradul de fidelitate în imaginii proiectate. The greater the amplitude, the more accurate and complete the decoded information. Este mai mare amplitudine, cu atât mai exacte şi complete informaţiile decodificate.

The holographic process has metaphysical parallels. Procesul holografic are paralele metafizică. The mind of the Creator corresponds to the laser source, archetypes correspond to the objects recorded, and the matrix of existence corresponds to the photographic film. Mintea Creatorului corespunde sursa laser, arhetipurile corespund obiectele înregistrate, precum şi matricea de existenţa corespunde film fotografic. It follows that we as individual units of consciousness are the illuminating laser. Rezultă de aici că noi, ca unităţi individuale ale constiintei sunt laser luminoase. The laser's color is the frequency of our emotions, its phase our thought patterns, and its amplitude our level of intent. Culoarea laser este frecvenţa de emoţiile noastre, în faza modelele noastre de gândire, şi amplitudinea sa nivelul nostru de intenţie.

Just as laser color determines the layer of accessible holographic information, so does our emotional nature determine the archetypal range of accessible experience. Aşa cum laser color determină stratul de informaţii holografice accesibile, astfel încât nu natura noastră emoţională a determina gama arhetipale de experienţă accesibilă. Of this range, our thoughts determine the particular phase angle from which this archetype is experienced. Din acest interval, gândurile noastre determina unghiul de fază special de la care acest arhetip este experimentat. And the strength of our intent determines how accurately and vividly it manifests. Şi puterea de intenţie noastre determină cât de precis şi viu se manifesta.

This is no metaphor; the universe is indeed holographic. Aceasta nu este o metaforă, universul holografic este într-adevăr. But it is also fractal as briefly mentioned. Dar este, de asemenea, ca fractala menţionate pe scurt. A fractal is infinitely complex and allows inward or outward zooming without limit. Un fractal este infinit de complex şi permite zoom activă sau pasivă, fără limită. Each zoom level inward is a subset of all previous zooms. Fiecare nivel de zoom de perfecţionare activă este un subset al tuturor zoom-uri anterioare. In our current state, we are zooming into the fractal and perceiving this motion as progress into the future. În statul nostru actual, suntem zoom in fractal şi perceapă această mişcare ca progres în viitor. And naturally the future is a subset of all previous probable futures, though in truth time is illusory because all levels of the fractal exist simultaneously. Şi, bineînţeles, viitorul este un subset al tuturor futures anterioare probabil, deşi, în timp adevăr este iluzorie, deoarece toate nivelurile fractal exista simultan. Once again, this fractal is holographic; we illuminate portions of it in accordance with our emotional nature, thoughts, and intent. Încă o dată, acest fractal este holografic, ne lumineze porţiuni din aceasta în conformitate cu natura noastră emoţională, gânduri, şi intenţie.