Dinamica Timpului

Publicat de montalk.net »13 aprilie 06

Regulile călătoriei în timp isi au rădăcinile în fizica cuantică. Înţelegerea acestor reguli dezvaluie multe despre comportamentul fiinţelor hyperdimensionale şi explicatia  anumitor legi metafizice.  Dinamica Temporala se refera în esenţă la bucle temporale de feedback între prezent şi gama disponibila a variantelor viitorului probabil existente concomitent intr-un multivers.  Acesta este doar dinamica realitatilor reinterpretata din perspectiva timpului liniar, care oferă perspective suplimentare, după cum veţi vedea.  Deşi termenul de dinamica temporala suna destul de abstract, are aplicaţii concrete in utilizarea sincronicitatii manifestata pozitiv, in afara de  manipularea hyperdimensională, manipularea  probabilitatilor şi depăşirea limitelor matricii realitatii cu care ne-am obisnuit, luandu-le drept adevar absolut.

Natura timpului liniar

Putem începe cu trecerea în revistă a naturii timpului.  Timpul linear este fluxul constant de variante ale viitorului variabil într-un trecut imuabil si unic. Fiecare moment de alegere implică mai multe căi opţionale catre viitor.  Fiecare cale este un lanţ determinist al efectelor în cascadă orientat catre înainte, ca piesele de domino care se succed spre următorul moment de alegere unde o ramificare are loc.



Privite de la o dimensiune mai mare,  arata ca o foaie de parcurs complicata în care intersecţiile şi ieşirile reprezintă puncte de alegere iar drumurile reprezintă consecinţa cauzală a acestor alegeri. Foaia de parcurs există concomitent, in intregime, asa cum este perceputa doar din dimensiunea superioara, dar cel care se afla pe drum nu poate vedea toata harta.

Timpul linear este produs de mintea noastră cand se deplasează prin harta urmarind un traseu care devine trecutul nostru pe care ni-l amintim.  Din perspectiva noastră, traseul este redactat cu marker permanent - o dată trasat, acesta nu poate fi şters.



Dar pentru fiinţele care au transcens timpul liniar, devenind hyperdimensionale,  din perspectiva lor, calea noastră prin retea este comparabilă cu o sarma prinsa de harta cu ţinte.



Sarma reprezintă progresia cauzală a evenimentelor, iar ţintele reprezinta momentele noastre de alegere.  Mai multe persoane care interacţionează ţes o reţea complicată ale cărei noduri sunt fixate în loc de suma puterii liberei alegeri  a acestora.



O entitate situata în afara timpului liniar poate schimba trecutul, fie schimband o alegere deja făcută, fie prin introducerea unei noi secvenţe de evenimente in care libera alegere a fost absenta şi prin urmare inviolabila.  Reţeaua traseelor poate fi modificată prin repoziţionarea unei ţinte sau crearea unei deviaţii în unele zone in care sarma e mai putin tensionata.  Evident, acesta din urmă metoda este mai uşor de aplicat.



Cu excepţia sentimentelor de deja vu, nu am observa în mod normal o linie temporala modificata, deoarece amintirile noastre s-ar schimba, de asemenea, cauzal.  Putem urmări firul înapoi doar pentru a afla ca acesta urmeaza o cale continua, asta însemnând ca toate consecinţele schimbărilor temporale atunci când sunt luate la bani marunti sunt precedate în mod consistent de cauze anterioare.  Ca urmare, în mod normal, ne-am aminti doar cea mai recenta varianta editata ca fiind trecutul care a fost mereu.

Deci, din perspectiva noastră timpul este constant, singular şi permanent.  Dintr-o perspectivă hiperdimensională, timpul este variabil în rata curgerii sale şi selectiv în configuraţia sa. Perceptia noastra fata de timp, ca fluxul de timp ar fi ca un film sau roman, este o iluzie.  Firul există de la început până la sfârşit, simultan, dar calea este deschisă pentru revizuire.  Timpul avansează cu adevarat, dar nu cu ticaitul unui ceas, ci cu o alegere pe care o faci.  Ceea ce este inevitabil s-a întâmplat deja.

Fluxul aparent ireversibil al timpului liniar îşi are originea în fenomenele cuantice. Ca un proiector de film care afiseaza cadre succesive pentru a crea iluzia de mişcare, asa si conştiinţa selecteaza continuu dintr-un spectru staţionar de realităţi cadrul pentru următoarea experienţă pe care o va manifesta in continuare. Natura nondeterminista (imprevizibila) a alegerii este ceea ce creează acest flux unidirecional al timpului; la nivelul nostru de existenţă, colapsul unei funcţii de undă nu poate fi inversat şi tocmai acest colaps generează timpul aşa cum il ştim.

Fizica Quantica a calatoriei in timp

In anul 2005 a apărut un document interesant care a investigat paradoxurile călătoriei în timp în contextul fizicii cuantice.  De obicei, călătoria in timp este abordata din unghiul relativităţii, implicand găuri negre sau călătoria cu viteza mai mare decât lumina, ale căror condiţii de aplicarea sunt la scara prea mare pentru a fi practice.  Din fericire, se dovedeşte că interpretarea cuantică deschide uşa pentru înţelegerea unor principii de bază de densitate a patra (dincolo de timpul liniar).  Ceea ce urmează este un rezumat şi o analiză a lucrarii lui Daniel Greenberger şi Svozil Karl intitulata Calatoria in timp din perspectiva Teoriei cuantice.

Din sumar:

Vom introduce un model cuantum mecanic al călătoriei în timp, care include două separatoare  figurative  pentru a induce reacţii de feedback intr-un moment anterior din timpul liniar. Acest lucru conduce la o soluţie unică pentru paradoxul cu uciderea propriului bunic, anume o dată derulat un viitor, el nu poate schimba trecutul şi astfel trecutul devine determinist.  Pe de altă parte, privind înainte spre viitor este complet probabilistic.  Aceasta rezolvă paradoxul clasic într-o manieră satisfăcătoare filosofic.

Din încheiere:

Conform modelului nostru, dacă veţi călători în trecut dupa un mecanism mecanic cuantic, ati vedea numai acele alternative în concordanţă cu lumea din care ati plecat.  Cu alte cuvinte, în timp ce sunt conştienţi de trecut, acesta nu se poate schimba. Indiferent cât de puţin probabile ar fi fost evenimentele care ar fi putut conduce la circumstanţele prezente, odată ce au apărut in realitate ele nu pot fi schimbate. Călătoria dvs. ar institui rezonante care sunt compatibile cu viitorul care s-a desfăşurat deja.

Acest lucru are, de asemenea, consecinţe enorme pe paradoxurile liberei alegeri/liberului arbitru.  Arată că este perfect logic să se presupună că fiecare are mai multe opţiuni şi că este liber să aleaga oricare dintre ele. Până cand o alegere este aleasă, viitorul nu este determinat. Cu toate acestea, odată ce o alegere este facută, şi conduce la un anumit viitor, asta a fost inevitabil. Nu ar fi putut fi altfel.  Condiţiile de granita in care evenimentele viitoare se întâmplă ca si cum s-ar fi intamplat deja, garantează că acestea trebuie să fi fost pregătite dinainte.  Deci, privind înapoi, lumea este deterministă. Cu toate acestea, privind înainte, viitorul este probabilistic. Acest lucru explică complet paradoxul clasic. De fapt, serveşte ca o dovadă indirectă că astfel de feedback trebuie să aibă efectiv loc în natură, în sensul că fără acesta, există un paradox, în timp ce cu el, paradoxul este rezolvat.  (Desigur, există o explicaţie la fel de plauzibilă, şi anume că a merge înapoi în timp este imposibil. Aceasta rezolvă, de asemenea, paradoxul prin evitarea lui..)

Modelul are, de asemenea, consecinţe în ceea ce priveşte interpretarea multivers a teoriei cuantice. Lumea poate părea că se tot divide în ceeea ce priveste viitorul.  Cu toate acestea, o dată ce se face măsurarea, numai acele variante în conformitate cu acea măsurare sunt posibile. Cu alte cuvinte, cu calatoria in timp alte lumi alternative nu există, fiinca o dată ce o măsurare confirmă  lumea în care trăim, către alte lumi ar fi imposibil să se ajungă pornind de la cea originală.

Pentru a reformula mai precis ceea ce este spus mai sus, un călător în timp poate interacţiona numai într-un mod cauzal, fizic, tangibil cu trecutul, care evoluează în mod inevitabil în viitorul din care a venit călătorul în timp.  Alternativ, noi în prezent putem interacţiona numai într-un mod cauzal cu calatorii in timp din viitorul catre care ne indreptam în prezent.

Poate ca regulile călătoriei în timp nu-s chiar atat de stricte, cu toate acestea, lucrarea se încheie indicând o solutie alternativa care implica faptul ca o calatorie in timp ar putea fi posibila daca e mai putin determinista si  mai putin stricta. In lucrare se arată că buclele de feedback între prezent şi viitor pot şi probabil există, că existenţa lor rezolvă perfect paradoxurile timpului de călătorie prin stabilirea condiţiilor privind modul în care viitorul poate interacţiona cu trecutul său.  Dar ce anume este "mai puţin determinist" şi "mai putin strict" la călătoria în timp?  Ei bine, această întrebare conduce la ceea ce urmează.

Un proces determinist este unul în care un lanţ perfect predictibil al evenimentelor urmează după o cauză cunoscută iniţial. Un eveniment nedeterminist nu pot fi prezis deloc, fiind descris în termeni de probabilitate. În mod evident, libera alegere este absentă în determinism şi pe deplin prezentă în nondeterminism.  Călătorul in timp interacţionează determinist cu oameni din trecut putand încălca libera lor alegere fiind cauza care evocă un efect clar asupra lor. Dar atunci el poate face numai ceea ce a ajuns oricum sa facă.

O formă mai putin stricta a călătoriei în timp este în cazul în care o gamă mai mare de trecut poate fi accesat pe cheltuiala determinismului scăzut în interacţiune. Cu alte cuvinte, călătorul în timp va avea o libertate mai mare de a vizita trecuturi alternative în cazul în care respectă mai mult libera alegere.  Acest lucru nu este alegerea lui, mai degrabă, este o restricţie impusă de legile mecanicii cuantice.  Cu cat este mai putin compatibil un trecut cu linia sa temporala, cu atat mai puţin "prezenţa" călătorului în timp se va face simtita în timpul vizitei.

Prin "prezenţă" vreau să spun două lucruri: prezenţa fizică şi prezenţa probabilistică. Oricare din ele va pune în aplicare conservarea liberei alegeri.  A pierde prezenţa fizică înseamnă a deveni mai eteric. A pierde prezenţa probabilistică inseamna că nu va fi pur şi simplu la locul potrivit la momentul potrivit a face un lucru dreptul de a avea vreun efect.

. Un călător în timp poate vizita, prin urmare, orice trecut, la toate, dacă el rămâne complet invizibil şi non-fizic. Acest lucru ar fi echivalent cu vizionarea trecutului  de la distanta. Cu cat mai tangibil doreşte să fie, cu atat mai restrânsa gama de trecuturi pe care el le poate vizita. Dacă el vrea să fie pe deplin fizic, el poate intra numai in trecuturile care au creat prezenta lui. Acest lucru nu este speculaţie, aceasta rezultă direct din matematică asa cum se arată în lucrarea lui Greenberger.

Calatoria mai putin precisa in timp

 De mare interes este "gri" zona de interacţiune între deterministe şi nedeterministe.  Astfel de  interacţiuni hibride sunt oarecum tangibile, încă mai respecta liberul arbitru, in cea mai mare parte eterice dar periodic si fizice, in cea mai mare parte subiective şi doar ceva temporar obiectiv. . Oricare ar fi nu încalcă pur şi simplu liberul arbitru este permisă. Examples abound: telepathic interaction, synchronistic signs and number sightings, contact through the subjective screen of dreams, abductions made dubious through memory wiping or screen memories, visitation in the etheric state, chance meetings without proof of record, an inner voice quiet enough to be ignored, a compulsion that biases but does not force, an experience meant only for a few, etc… Exemplele abunda: interacţiune telepatice, semne sincronice şi observarea număr, contactaţi prin ecranul subiectiv al viselor, răpiri dubioase făcute prin intermediul ştergerii memoriei sau implantarea de amintiri, vizita în stare eterica, întâlniri intamplatoare fără o dovadă de înregistrare, o voce interioară suficient deliniştită pentru a fi ignorata, o constrângere inselatoare dar care nu forteaza, o experienţă destinata doar câtorva, etc ...

Călătorie incerte in timp se intampla ... tot timpul. Punct de vedere tehnic, nu este atat o călătorie în timp cat o interacţiune cu o alta realitate în moduri reglementate. Dar fiind faptul că încă mai existăm  în iluzia timpului liniar, mai mult pot fi acumulate de gândirea în termeni de viitor din trecut, prezent, şi buclele de feedback dintre acestea.

Rezultă că cu cat te indrepti mai mult spre un viitor probabil special, mai tangibila şi obiectiva devine interacţiunea cu acel viitor. Poate că alegerile tale viitoare îți vor schimba calea către un alt set de viitor probabil, dar pentru moment, indiferent de direcția în care te îndrepți, îți va aduna feedback din acel viitor. Acest lucru are câteva implicații interesante. Acestea sunt unele implicații interesante.

Imaginează-ți pentru o clipă că ești un călător în timp care interacționează foarte liber cu cineva din trecut. Ați dori să interacționați mai obiectiv, dar legile cuantice care păstrează liberul arbitru vă interzic.  Cum, atunci, puteți realiza acest lucru fără a încălca liberul arbitru? Folosind intervalul limitat de interacțiune pentru a solicita sau antrena persoana în vectoring volitiv tot mai aproape de propria cronologie. Cu cât viitorul probabil al acestei persoane devine mai mult trecutul probabil, cu atât mai mult deveniți parte din același flux temporal și cu atât puteți interacționa mai obiectiv. 

Antrenament hiperdimensional negativ

Această tehnică de antrenare pentru a obține o influență deterministă mai mare este o tactică preferată a entităților hiperdimensionale care se servesc pe sine, cărora le este profitabil să înrobească alte suflete. Cu cât pot face acest lucru mai tangibil, cu atât mai puțin liber va trebui să reziste țintelor lor. Din perspectiva noastră liniară a timpului, aceste entități provin dintr-un viitor probabil foarte negativ și interacționează cu noi acum în moduri suspecte, dar manipulative, pentru a ne antrena în consolidarea cronologiei lor, fie devenind ele, slujindu-le, fie nefiind un obstacol în calea lor. Cunoaștem aceste entități mai frecvent ca varietatea negativă a facțiunilor extraterestre gri, reptiliene, mantis și nordice. Nu este surprinzător că metoda lor de funcționare este în întregime în concordanță cu mecanica cuantică a călătoriei în timp. Manipulându-și mai degrabă decât forțându-și țintele spre sclavia spirituală, ei pot capta sufletele pe linii de timp mai luxuriante decât ale lor.

Un fenomen fascinant, dar deranjant, se întâmplă oamenilor care devin prea paranoici, deprimați, disperați sau înspăimântați cu privire la problemele întunericului. Extratereștri răpiți, cercetători în conspirație, anchetatori paranormali, începători în cercetarea Matrix - toți sunt vulnerabili la îmbunătățirea obiectului fricilor lor prin încurcarea prea emoțională. Frica îi conduce către un viitor probabil de vulnerabilitate, inițiind o buclă de feedback care asigură că cineva devine vulnerabil, cu excepția cazului în care vectorul schimbă orientarea către ceva mai echilibrat din punct de vedere emoțional și spiritual.

Cei care se tem obsesiv de gri îi vor atrage, cei obsesiv paranoici ai monitorizării guvernamentale o vor primi, cei care se sperie ușor de natura sincronistică artificială a matricei vor fi invadați de ciudățenie. Bucla de feedback induce o spirală descendentă care se auto-întărește prin care experiența traumatică creează frică, iar frica creează traume suplimentare.

În timp ce stările emoționale negative îl blochează pe viitoruri negative, lipsa rezistenței sau a sprijinului entuziast din naivitate face același lucru. De exemplu, o altă modalitate de a crește manifestarea obiectivă a extratereștrilor negativi în viața ta este să-i susții cu bucurie, să-i chem, să faci semn să interacționeze cu ei. În timp ce frica lipsește cu desăvârșire, încă îi întăriți cronologia și, prin urmare, creșteți cât de multă forță pot folosi împotriva dvs. Interacțiunea poate fi chiar de natură „caldă și neclară”, dar dacă din ignoranță ajuți ceea ce ajunge să fie o agendă ostilă, bucla de timp crește în putere. Dincolo de un anumit punct, devine foarte dificil să izbucnească, mai ales că obiectivitatea crescută a interacțiunii le oferă căi mai aprofundate pentru răpire, programare, implantare și control. Acest lucru vă subminează capacitatea de a rezista. Așadar, aceste forțe întunecate funcționează fie prin antrenarea emoțională în a vă orienta către ele, fie înșelându-vă/suprimându-vă intelectual pentru a le susține.

Antrenament hiperdimensional pozitiv

Destul de întuneric. Să discutăm cum să aplicăm mecanica cuantică a călătoriei în timp spre scopuri pozitive. . Prima și cea mai evidentă aplicație este întărirea conexiunii cu forțele pozitive, și anume Sinele Superior. . A doua aplicație constă în a forța realitatea să corecteze perturbațiile la buclele de feedback bine stabilite prin miracole, așa cum va fi explicat pe scurt.

Ce este Sinele Superior? Pur și simplu versiunea finală a ta care a devenit pe deplin manifestată în potențial. Dacă evoluția voastră conștientă continuă la infinit, este inevitabil ca mai devreme sau mai târziu să ajungeți la culmile perfecțiunii spirituale individuale, o stare în care înțelepciunea și puterea voastră au crescut profund și mintea voastră a depășit complet limitele timpului și spațiului. . Deși acest lucru nu a avut loc încă, inevitabilitatea sa înseamnă că s-a întâmplat deja. . Dacă eul tău viitor transcende timpul, atunci conștiința lui se poate extinde în mod natural „în spate” și se poate suprapune simultan cu conștiința tuturor încarnărilor sale trecute.

Cu alte cuvinte, deși din perspectiva ta liniară Sinele Superior este un viitor probabil îndepărtat, în cele din urmă acest sine perfecționat viitor există chiar acum alături de tine. Conform principiului cuantic discutat în acest articol, cu cât vă orientați mai mult spre a deveni Sinele Superior, cu atât Sinele Superior poate interacționa mai obiectiv cu voi. O conexiune slabă înseamnă că ghidarea sa este limitată la impresii intuitive slabe, vise simbolice, anumite sincronicități și așa mai departe. O conexiune mai puternică ar permite o conversație interioară directă, care este în mod clar mai obiectivă decât impresiile vagi. i. Vocea Sinelui Superior este adesea descrisă ca o „voce mică, liniștită”, adică o cunoaștere interioară care este ușor înecată de distragerile mentale. . Un efort prelungit și sincer de a gândi, simți și acționa ca Sinele Superior - de a trăi din partea cea mai înaltă a ta, inima sufletului tău - mărește bucla de feedback și îți lărgește capacitatea de a acționa ca un canal pentru sinele tău viitor. Apoi fuzionezi cu cine ești cu adevărat. Prod

Cum să vă blocați un anumit viitor? Spectrul vibrațional al sufletului tău, care este oarecum echivalent cu temperamentul tău emoțional sau stilul tău de învățare, determină cu ce gamă de viitor probabil rezonezi cel mai mult și, prin urmare, atragi. . Cu cât modul obișnuit de a fi mai ostil, reactiv, depresiv, fricos, fantezist, pasiv sau obosit, cu atât tipurile de experiențe atrase sunt mai dure și mai dureroase. Cu cât ești mai încrezător, atent, senin, exultant, plin de inimă și mai răbdător, cu atât experiențele tale vor întări aceste calități, fiind de natură pozitivă.

Intri într-un feedback temporal cu viitoarele care apar din modul tău actual de a fi, un proces de auto-întărire care te menține în pachetul de căi probabile în concordanță cu o gamă rezonantă de viitor.. Odată ce această buclă de feedback este stabilită, poți apoi lua riscuri care doar te trimit pe o traiectorie mai incitantă către același viitor de succes. Cu alte cuvinte, dacă printr-o stare de spirit pozitivă te conectezi cu un viitor pozitiv, atunci menținând acea conexiune interioară, experiențele tale se vor ajusta în consecință pentru a te asigura că totul funcționează.

Trucul este să-ți faci excursia cauzală cât mai nonșală posibil. Îngrijorarea vă reorientează vectorul către un viitor dezamăgitor. . Anticiparea restrânge fluiditatea cuantică a unui viitor probabil și îl împiedică să se manifeste sincronic. Rămâneți nepasional atunci când vă asumați un risc vă asigură că vă mențineți vectorul inițial și vă rămâneți în pachetul de căi probabile dorite. Este ca și cum i-ai spune unui scenarist că, indiferent de scenă care deschide un act, actul trebuie să aibă un final fericit; atunci, cu cât scena de deschidere este mai periculoasă, cu atât mai uimitor trebuie să tranziția intriga pentru a manifesta un final fericit. Dacă peste o lună veți fi bine din punct de vedere financiar, atunci cheltuirea pentru ceva care vă ajută să vă creșteți - și, prin urmare, întărește un viitor pozitiv - vă garantează că un miracol trebuie să se manifeste pentru a rambursa achiziția.

Pe scurt, conform fizicii cuantice, suntem prinși în bucle de feedback reciproc cu toate viitorurile noastre probabile. Cu cât probabilitatea unui anumit viitor este mai mare, cu atât bucla de feedback este mai puternică, cu atât mai palpabil ființele din acel viitor pot interacționa cu tine în prezent. Alegând să deveniți mai pozitivi și mai conștienți, stabiliți o întărire reciprocă cu viitoruri pozitive și, prin urmare, creșteți numărul de miracole necesare pentru a vă evolua în acele viitoare. Implicațiile enorme le voi lăsa imaginației și experimentării voastre.